“Spune-mi o poveste” spune copilul părinților și bunicilor, spune-mi ceva despre tine și despre mine, ar putea adăuga copilul devenit adult.Citite, povestite, auzite, șoptite, interpretate sau intuite de copil, basmele și poveștile, psihodramele copilăriei au o forță specială în modelarea personalității,credințelor și valorilor noastre.Prin intermediul basmelor și poveștilor, prin multitudinea de situații periculoase, personaje fantastice, succes,eșec,părinți și bunici,nonverbal,le comunică copiilor îngrijorările lor secrete,dorințele lor sau chiar sentimente generate de întrebările rămase fără răspuns din partea propriilor părinți.Astfel, în mod simbolic, nișa ecologică a părinților și bunicilor își face simțită prezența în mod “invizibil” în viața noastră.În cadrul atelierului de lucru ne propunem să explorăm, dintr-o perspectivă transgenerațională, prin psihodramă și desen oniric, moșteniri familiale invizibile transmise prin povești și modul în care poveștile copilăriei și lecturile preferate ne modelează viața.